Azinoapte te-am îmbrățișat, iar, în mintea mea,
Stăteam pe terasa aceea de care ți-am tot povestit și ne uitam la luna
Era atât de plăcută căldura corpului tău lipit de al meu,
Am rămas așa ore întregi fără să ne spunem nimic,
Era liniște, dar nu ne apasă, inimile băteau în sincron,
Iar personalitățile noastre au facut perechi și-și vedeau liniștite de treabă,
Noi eram liniștiți și liberi, privind la lună,
Brațele mele îți dădeau siguranță, iar sufletul meu îți dădea libertare,
M-am trezit brusc, brațele mele te strângeau prea tare, iar sufletul meu de apăsa cu o mare de incertitudini și temeri,
Te-am strâns la piept atât de tare că mi-ai alunecat printre mâini,
Sau poate atât de tare că m-ai perceput ca o închisoare…
Acum ai propria ta libertate, iar eu sunt doar o celulă ce învățaseși s-o suporți.
În mintea mea te țin în brațe tandru și protector, te-așa apăra de orice, chiar și de tine…