Ce multă libertate îți dă lipsa opțiunilor,
Ce repede poti fugi când nu mai ai punct de plecare sau destinație,
Să nu te oprești, te-ar putea prinde trecutul din urmă,
Da, acela…
Vei ajunge sa saluți cu batista vaporul sufetului meu ce se scufundă,
Lovit de iceberg-ul nepăsării tale
Să nu te prindă o melancolie bizara…
Ce n-o intelegi, dar îți dă senzația unei greșeli ce n-o poți repara
Sau mai multe…
Dacă te pierzi din alergarea ta către nicăieri, privește partea bună
Podul ars dintre noi, va fi suficient să-ți aprinzi țigara de după…
Ai facut-o si vei suporta consecințele, fie bune, fie rele…
Fugi sau asuma-ți, trecutul nu mai e o opțiune…
Chiar sper să poți fugi mai repede ca regretele ce le ții ascunse bine în colțul acela de suflet ce mi-e dedicat mie…
Eu sunt pe celălalt mal, ca deobicei, aștept ca viața să se întâmple…