Am să-ți fac un cadou…
E un vas de lut
L-am facut din pământul sufletului meu,
amestecat cu lacrimi.
Muncesc la el de-o viață…
Îl dăruiesc din când în când oamenilor,
Apoi cineva îl sparge…
Unii încearcă să-l repare, alții mi-l returnează,
Nu e niciodată la fel
Sfarm cioburile, adug pământul lipsă, vărs alte râuri de lacrimi
Îmi promit că n-o voi mai face,
Dar îl dăruiesc iar și iar…
Pământul sufletului meu devine tot mai puțin și greu de modelat,
izvoarele lacrimilor seacă,
Iar eu am obosit să-l tot refac…
Vasul se numește încredere, te rog să ai grijă…