Tot degeaba…

Written by sebastiangeorgeurda

March 17, 2017

Am obosit să vă cer să fiți oameni cu noi,

E inutil să m-aștept să ne-ajutați și pe noi,

Căutăm răspunsuri la probelme, griji, nevoi,

Când ar fi fost simplu să ne ajutați chiar voi

Între noi și voi sunt doar câțiva ani,

Și-o bucată de hârtie ce-atestă că sunteți mai mari,

Mai mari peste noi, mai mari peste viață,

Dar o hârtie nu ține loc de omenie…

Doar un lucru mai vreau să cer de la voi,

V-aș ruga să-mi dați timpu-napoi,

Timpul pierdut alergând inutil,

Timpul în care credeam că voi ajunge debil

Timp irosit, pierdut din anii mei de viață,

Voi n-aveți nevoie de mine, ci de-o paiață!

Căci voi ați uitat că erați ca noi,

Mai buni mai răi, mai visatori, mai realiști

Dacă vă spuneam atunci ca veti face niște oameni triști

mi-ați fi râs în hohote-n față,

Iar acum, nici macar nu va pasă…

Și totuși de unde atâta timp să-l irosesc cu voi?

You May Also Like…

Adunare

Adunare

Onorată adunare a personalităților, Vă rog să ocupați loc, începem! Neatentule! Lasă telefonul! Nu, speranță, nu ne va...

Frunza

Frunza

Oare cum e să trăiești ca frunza-n vânt?Să te lași purtat de orice adiere, să cazi,Să te ardă soarele amiezii și să nu...

Toamnă târzie

Ce frumos era acel început de toamnă târzie,Verdele încăpățânat, se contopea cu arămiul primelor frunze ce cădeau...Ce...

0 Comments