Mică gară…

Written by sebastiangeorgeurda

February 13, 2018

Mai pun o definiție savantă,
În lungul șir de idei ce-l tot expun…
Dacă oamenii sunt suma iubirilor lor?
Dacă tot ce iubim ne definește?
Continui să cred că fiecare om,
ce trece poarta sufletului meu,
a venit cu un scop și fiecare e o bucurie,
unii când vin, alții când pleacă,
Dar existența lor mi-e benefică,
Unii intră să stea, alții să mă învețe,
și să învețe deodată cu mine…
Mi-ar plăcea să nu lase urme așa adânci,
Mi-ar plăcea să-mi spună ce au de gând,
Mi-ar plăcea când mă pierd, să mă lase pierdut,
Dar totuți să mă caute din când în când,
Mi-ar plăcea multe, dar nu se pot…
Sufletul meu e o micuță gară de provincie,
iar eu sunt suma tuturor călătorilor
ce i-au călcat vreodată peroanele…
Unii sunt încă în sala de așteptare,
Alții au plecat demult…
Mi s-a spus să am grijă ce-mi doresc,
Că s-ar putea îndeplini…
Voi avea grijă ce iubesc, căci
m-ar putea defini.

You May Also Like…

Adunare

Adunare

Onorată adunare a personalităților, Vă rog să ocupați loc, începem! Neatentule! Lasă telefonul! Nu, speranță, nu ne va...

Frunza

Frunza

Oare cum e să trăiești ca frunza-n vânt?Să te lași purtat de orice adiere, să cazi,Să te ardă soarele amiezii și să nu...

Toamnă târzie

Ce frumos era acel început de toamnă târzie,Verdele încăpățânat, se contopea cu arămiul primelor frunze ce cădeau...Ce...

0 Comments