Iertați-mă, vă rog, c-am râs,
Am uitat pentru moment, că aici
se interzice fericirea…
părerile sunt păcate capitale…
Dumneavoastră v-ați născut cu doctorat,
N-am voie nici să vă dau dreptate,
Și păreați atât de om, sfințenia voastră…
Ce bine-ar fi de-aș fi calculator,
3, 4 funcții complicate, un procesor
cât să afișeze 4 poze… iar memoria…
infinită, să umpleți voi cu…
material didactic de valoare,
de valoarea unei coji de pâine stricată,
nu trebuie folosit, nu trebuie gândit,
doar s-o am…
“Nu se știe când îți prinde bine”
Da, știu, nu sunt demn de prezența dumneavoastră,
Să știți că nici nu vreau să fiu…
Mă scuzați acum, am de învățat…