Da mamă, sunt în stradă, 
Nu te teme pentru mine, 
Sunt cu prietenii-n oraş, 
Ne-am adunat cu miile, 

Cred că ți-ar plăcea şi ție să ne vezi
Spune-i tatei să nu se-ngrijoreze 
Ne plimbăm, cântăm și strigăm,
Ne spunem dorul, la mijloc de sesiune,
Doar că acum, cu noi, plâge-ntreaga națiune,
Am auzit o poveste cum că e voie să furi,
Recunosc, nu pricep prea bine,
Parcă poți fura, dar nu prea mult,
Un fel de nu copia, numa’ de-un cinci,
N-am încercat la facultate, 
Am înțeles că acolo nu se poate…
Așa că mă plimb cu lumea prin Cluj,
Sunt oameni frumoși, doar puțin supărați,
Mă gândeam că poate ne-ar fi la toți mai bine,
De-am fura puțin și noi,
Nu-i ușor la mine la facultă,
Nici la alții la serviciu,
Dar am auzit că furtul e un viciu, iar eu…
Am deja destule.
Seară de seară fac câte-o plimbare, 
Cu prietenii mei, vreo 35 de mii,
Fur din timpul de-nvățat, dar nu prea mult,
Așa cât pauza de masă…
Poate și pe noi, la examen, ne grațiază,
Da nu prea mult, doar de un cinci…