Epave

Written by sebastiangeorgeurda

February 9, 2017

Epava sufletului meu va fi soclul statuii tale, 
Iar eu, nebun, în juru-i am să las câte o floare,
În amintirea fiecărei clipe, în care-am vrut să te dezmierd, 
Dar tu, demnă nemuritoare, n-ai pus nici un preț, 
Pe vorba unui biet plebeu, ce-n suflet te are…
Puteam să te urăsc cu voce tare, dar am ales să tac, 
Şi-acum am un suflet, nebun, ce zace, alinându-se-n uitare

You May Also Like…

Adunare

Adunare

Onorată adunare a personalităților, Vă rog să ocupați loc, începem! Neatentule! Lasă telefonul! Nu, speranță, nu ne va...

Frunza

Frunza

Oare cum e să trăiești ca frunza-n vânt?Să te lași purtat de orice adiere, să cazi,Să te ardă soarele amiezii și să nu...

Toamnă târzie

Ce frumos era acel început de toamnă târzie,Verdele încăpățânat, se contopea cu arămiul primelor frunze ce cădeau...Ce...

0 Comments