Epava sufletului meu va fi soclul statuii tale,
Iar eu, nebun, în juru-i am să las câte o floare,
În amintirea fiecărei clipe, în care-am vrut să te dezmierd,
Dar tu, demnă nemuritoare, n-ai pus nici un preț,
Pe vorba unui biet plebeu, ce-n suflet te are…
Puteam să te urăsc cu voce tare, dar am ales să tac,
Şi-acum am un suflet, nebun, ce zace, alinându-se-n uitare
Pe Cărările Trecutului
Pe cărările vieții, pașii mei rătăcesc, căutând lumina în umbrele trecutului. Amintirile se ivesc, ca frunze-n vânt,...
0 Comments