De toamnă…

Written by sebastiangeorgeurda

November 16, 2015

Ce-ai vrea să-mi spui aproape de final?
Ce-aș putea să-ți spun în toamna existenței?
S-au îngălbenit și frunzele de-al soarelui dor,
Îi fură din culoare, acum, când simt că mor…
I-a pierit strălucirea bietului astru,
L-au ascuns norii negri, l-au făcut sihastru.
Doar eu, ca nebunul, strălucesc în noapte,
Aștept minunea ce, la mine, nu se va abate,
Și mi-e atât de toamnă și mi-e atât de dor,
Și simt cum natura mă plânge în cor,
Aud corbii cum croncăne-a milă,
Mi se face silă, de-atâta visare, mi se face frică,
de prea mult soare,
Ș-aștept să se stingă ultima stea,
Mă doare lumina,
Plec dragostea mea…

You May Also Like…

Adunare

Adunare

Onorată adunare a personalităților, Vă rog să ocupați loc, începem! Neatentule! Lasă telefonul! Nu, speranță, nu ne va...

Frunza

Frunza

Oare cum e să trăiești ca frunza-n vânt?Să te lași purtat de orice adiere, să cazi,Să te ardă soarele amiezii și să nu...

Toamnă târzie

Ce frumos era acel început de toamnă târzie,Verdele încăpățânat, se contopea cu arămiul primelor frunze ce cădeau...Ce...

0 Comments