Am iubit multă vreme amintirile cu tine,
Fiecare surâs, fiecare privire, fiecare îmbrățișare.
Iubeam să-mi amintesc momentele când chiar credeam că noi avem o șansă.

Acum evit cât pot de mult amintirea ta,
Am realiza că n-am rămas cu nimic,
Iar frumusețea amintirilor s-a pierdut într-o ceață de tristețe și îndoială.
Acum nu mai cred că-mi zâmbeai mie,
Am dubii serioase asupra cuvântului “noi”.
Mă simt ca un joc de societate uitat pe raftul unei mansarde unde nu vei ajunge prea curând…
Nu-mi mai plac amintirile cu tine.
M-au învățat ce mult greșești când vrei să faci totul bine.

Măcar am învățat că sufletul se dăruiește ultimul…