Vreau să te văd și mâine, cum voiam să te văd ieri
și cum aș vrea să te văd pe veci…
Ai o strălucire-aparte ce-mi îmbată orice simț
Ochii tăi… ce infinit sublim , în care m-am pierdut definitiv…
Verdele , incert , ce-mi amintea de-o pajiște unde zburdă ,
zglobii, cete de copii,
frunza primului trandafir ce ți-l voi dărui cândva…
Nu-i așa ce bine se potrivesc ochii noștri?
verdele -pământul , albastrul- cerul
În universul meu hieratic suntem de mult hărăziți,
unul altuia , pentru eternitate…
Zâmbetul tău , se remarcă prin discreție,
îmi sărută sufletul și fuge , ca un copil ce tocmai
a furat o bombana și se ascunde să o savureze…
Vreau să te revăd și mâine , cum voiam să te văd azi,
și voi vrea pe veci…
Toamnă Clujeană
Toamna se scurgea lin din frunzele copacilor abia căzute, Fiecare nuanță de galben, auriu, roșcat, urme rătăcite de...



0 Comments