Ai putea să-mi torni un strop de vin,
În cupa plină de venin,
Pe care-o umpli zi de zi,
Din tot ce-mi poți tu dărui,
Tu îmi oferi doar uitare,
Mă lași cu amintiri dulci, amărui,
Umbre,ce le văd aievea,
Pe pereții unei peșteri,
Se mișca-ncet, apoi dispar,
În întuneric, fără margini,
Căci ai luat, chiar tu lumina,
Când ai plecat…
Lăsându-mă-n uitare…