Sunt demn , chiar până la prostie
Sunt demn şi ştiu ce-ar trebui să fie
Sunt demn şi cer o lume dreaptă!
Durerea de coloană să fie accentuată
Să-i doară până-n măduva oaselor
Prostia şi hoţia , minciuna şi ura,
Ca plângând de mila unul altuia
Să-i doară şi iubirea, iubirea de neam
Să simtă a răului lor vină
Să se îndoaie-n vânt şi să se frângă în furtună
Cel care demnitatea nu cunoaşte , ci o fură
Sunt demn şi simt durerea de coloană,
Ce nu mă lasă să cedez!
Sunt demn chiar până la prostie…
0 Comments