Suflete…

Written by sebastiangeorgeurda

December 4, 2014

Şi dacă sufletul meu ar fi pe corzile unui pian?
Nu-i aşa că ţi-ar face o deosebită plăcere să cânţi la el ,
ştiind că mă răneşti?
Ai cânta cele mai lungi melodii ,doar ca să fii sigură
că nu rămâne nimic din sufletul meu.
Să mă răzbun…ar fi banal…tu nu ai putea fi un pian
Ai putea să fii o vioară…
Te-aş lăsa să zaci la infinit,
Căci sulfetul meu se va auzi din pian, iar tu
vei tăcea pe veci, prea buna mea distrugere iminentă…

You May Also Like…

Adunare

Adunare

Onorată adunare a personalităților, Vă rog să ocupați loc, începem! Neatentule! Lasă telefonul! Nu, speranță, nu ne va...

Frunza

Frunza

Oare cum e să trăiești ca frunza-n vânt?Să te lași purtat de orice adiere, să cazi,Să te ardă soarele amiezii și să nu...

Toamnă târzie

Ce frumos era acel început de toamnă târzie,Verdele încăpățânat, se contopea cu arămiul primelor frunze ce cădeau...Ce...

0 Comments