Uneori, între a privi stelele de pe cer
și oamenii,
nu e nici o diferență.
Punctele luminoase pe care le vedem,
sunt imaginile corpurilor cerești,
ce probabil, nu mai sunt demult acolo,
sau… n-au fost niciodată…
La fel e și cu oamenii,
vedem exact ceea ce vrem noi,
sau ce vor ei să ne arate…
Nu vedem niciodată omul,
vedem o imagine…
O imagine pe care o urâm, o îndrăgim,
o iubim, o uităm, o păstrăm…
Rar, înțelegem ce vedem,
sau prea târziu, dar continuăm…
Continuăm să privim, formăm imagini,
visăm…
Nu știm cine se uită la același om,
nu știm ce vede, nu știm ce simte…
La fel e și cu stelele,
uneori, sperăm că acea persoană,
cea a cărei imagine e în sertarul special al inimii,
se va uita la aceeași stea și va simți.
Tot ce ai fi vrut să-i spui…