M-au întrebat poeziile de pe peretele camerei mele
De ce le-am scris?
Le-am mințit spunănd că voiam doar să le dau viață…
De supărare, au început să cadă peste mine în somn
Mă trezeam speriat și le auzeam șoptind: De ce? De ce?
A trebuit să le spun că fiecare are în spate
o pereche de ochi superbi…
Acum, toate vor să-și cunoască mamele,
Iar eu… vreau să le uit…
Se răzbună noapte de noapte, făcându-mă să visez
la muzele ce le doream și nu le-am putut avea…
Cred că am să le închid într-un sertar
și nu le voi mai aduce surori… până se vor liniști
Au început, iar, să strige. Trebuie să le închid!
Fiți cuminți dragele mele,
Ne mai vedem…