Obișnuință

Written by sebastiangeorgeurda

June 25, 2016

Obișnuiam să iubesc noaptea,
Apoi ai apărut tu, de atunci…
Noaptea îmi amintește de tine…
Vorbeam ore întregi cu luna,
Acum o invidiez, toată noaptea,
te veghează din colțul ferestrei tale.
Adoram un apus cu cer senin în serile de vară,
Acum mi se pare că ultima rază, ce mi se cuvine mie,
Soarele, o dăruiește amândurora, parcă ar vrea să mă întărâte.
Obișnuiam să iubesc viața, apoi ai apărut tu,
De atunci…

You May Also Like…

Pe Cărările Trecutului

Pe Cărările Trecutului

Pe cărările vieții, pașii mei rătăcesc, căutând lumina în umbrele trecutului. Amintirile se ivesc, ca frunze-n vânt,...

Amintirile

Amintirile

Am iubit multă vreme amintirile cu tine,Fiecare surâs, fiecare privire, fiecare îmbrățișare.Iubeam să-mi amintesc...

Pierdere?

Pierdere?

Te-am strâns atât de tare în brațe încât mi-ai alunecat printre degete,Te-am căutat, mult, înfrigurat,...

1 Comment