Obișnuință

Written by sebastiangeorgeurda

June 25, 2016

Obișnuiam să iubesc noaptea,
Apoi ai apărut tu, de atunci…
Noaptea îmi amintește de tine…
Vorbeam ore întregi cu luna,
Acum o invidiez, toată noaptea,
te veghează din colțul ferestrei tale.
Adoram un apus cu cer senin în serile de vară,
Acum mi se pare că ultima rază, ce mi se cuvine mie,
Soarele, o dăruiește amândurora, parcă ar vrea să mă întărâte.
Obișnuiam să iubesc viața, apoi ai apărut tu,
De atunci…

You May Also Like…

Adunare

Adunare

Onorată adunare a personalităților, Vă rog să ocupați loc, începem! Neatentule! Lasă telefonul! Nu, speranță, nu ne va...

Frunza

Frunza

Oare cum e să trăiești ca frunza-n vânt?Să te lași purtat de orice adiere, să cazi,Să te ardă soarele amiezii și să nu...

Toamnă târzie

Ce frumos era acel început de toamnă târzie,Verdele încăpățânat, se contopea cu arămiul primelor frunze ce cădeau...Ce...

1 Comment