A-nceput cu-un vers nebun,
O zi de vară nesfârșită,
M-afundam, încet, dar sigur,
În abisul ochilor ei.

Mai simt și-acum, cum se îmbată,
Ochii mei, de mult, frumos,
Privirea ei…blândă…pierdută,
În adânul ochiilor mei.

Ne priveam suflet pe suflet,
Nu mai eram decât noi doi,
Și-o zi de vară, nesfârșită,
O lume, doar pentru noi…