O înşiruire de gânduri…

Written by sebastiangeorgeurda

November 10, 2017

Nu regret că nu mi-ai dat vreo șansă,
Regret că mi-am dorit-o mult prea tare…
Cum de n-am văzut cât de naiv eram eu, oare?
Cum te priveam din depărtare…
Și mă durea atât de tare, mă agățam cu disperare,
de orice mi te aducea în cale…
Când eu, nebun de-atâta dor, te-ndepărtam,
Ușor, ușor… te aruncam spre suflete străine,
Și încă nu vedeam că nu vei fi cu mine…
Te-am primit, timid pe ușa sufletului meu,
Și ai lăsat o urmă-adâncă în podeaua ca de stâncă,
Am să te port cu mine… zi de zi și ceas de ceas…
Și totuși nu regret, că nu mi-am dat o șansă oarecare,
Regret că te doream atât de tare….

You May Also Like…

Adunare

Adunare

Onorată adunare a personalităților, Vă rog să ocupați loc, începem! Neatentule! Lasă telefonul! Nu, speranță, nu ne va...

Frunza

Frunza

Oare cum e să trăiești ca frunza-n vânt?Să te lași purtat de orice adiere, să cazi,Să te ardă soarele amiezii și să nu...

Toamnă târzie

Ce frumos era acel început de toamnă târzie,Verdele încăpățânat, se contopea cu arămiul primelor frunze ce cădeau...Ce...

0 Comments