Nu credeam că voi ajunge să iubesc lumina
Apoi am văzut silueta ta, desenată , timid, prin sticla geamului tău
O lumina firavă, ce-ți conferea un aer de mister divin,
Lumina aceea, perfectă prin simplitatea ei,
Mi-a dăruit formele tale îmbietoare şi imposibil de atins
Un simplu bec mi te adusese mai aproape decât reuşiseră mii de cuvinte
Lumina aceea, slabă, subtilă îmi dăruise cea mai pură, curată şi sinceră imagine a ta
Pentru o clipa, umbra ta, se proiecta pe sufletul meu,
Ochii mei, păgâni, profanau templul frumuseții tale,
Iar eu, nu puteam decât să mă bucur de miracolul oferit de… un simplu bec …