Mi-a venit un dor nebun…
Dar la mine nu-i de ducă,
Mi-a venit dorul să scriu,
Din când în când mă mai apucă…
Aș vrea să construiesc ceva,
Să pun literă, cu literă,
până fac o lume doar a mea…
M-am c-am săturat de cea în care stau,
E frumoasă, nu zic nu, dar oamenii
Nu toți, numai câțiva, îi cam fură strălucirea,
Inițial voiam să fim doar eu și ea,
Doar că ea, oricine ar fi ea…
Așa că voi face o lumea doar a mea,
Va veni cu timpul și ea,
Aș vrea o lumea fără bani,
Să trăim doar cu bunătate,
și mulți căței!
Dacă se poate, fără funcții,
Oricum ce rost ar mai avea?
Ce să faci cu funcția, dacă nu câștigi din ea?
Oare pot scoate și orgoliul?
Poate și monotonia…
Aș lăsa numai iubire, deși…
nu-s ferm convins cum arată sau ce pot face cu ea…
Aș păstra căldura îmbrățișărilor
și frumusețea ochilor…
Gata! Am o fundație solidă,
se termină sesiunea și m-apuc de lumea mea…
Acum, vă rog să mă scuzați,
Mă strigă lumea reală.
Cum zic unii:”Lumea nedreaptă!”
Ea, nu e nedrepată, ci oamenii din ea…