La povești cu Sebi III: Concediu…

Written by Sebastian

August 27, 2021

E luna August, se termină vara și nu se putea să las să treacă vara fără să zic și eu pe unde am fost în concediu. Ar trebui să spun de la început că am plecat din România pentru acest concediu, cu mașina. Am mers în țară cu scenariul verde, am tranzitat țară cu scenariu verde, toate bune și frumoase. Am stat vreo 90 de minute în vamă… Nu, n-am jucat fotbal, dar am prins migrația celor care susțin o bună parte din economia României, muncind în străinătate. Am tranzitat țara vecină și prietenă, Ungaria, unde am avut primul șoc cultural. Am intrat în incinta unei benzinării și nimeni nu purta mască… modă trecătoare ce să-i faci…. Pe măsură ce te apropii de Austria, Ungaria devine tot mai curată și civilizată, îmi pare cunoscută asta cu diferențele între est și vest. Am prins niște cozi și pe la urcările pe autostradă, am stat cumunți și am aștepatat că asta e… Bine, am așteptat noi că au trebuit să se găsească doi Români mai deștepți decât le permite legea să depășească coloana pe linia de urgență, o mașină de MM și una de CJ…. Probabil au zis și maghiarii depășiți: uite viniturile… așa cum le place unora să-i alinte pe alții prin unele zone ale țării…. Trecem și de faza asta, ajungem în apropiere de granița cu Austria, vedem iar Loganul de CJ ce trecuse pe linia de urgență pe lângă noi că greșește drumul și o ia pe arătură să revină pe drumul bun, 2-3 manevre abile, 2-3 înjurături multi-lingve și era în față baiatul…. restul stăteam să spargem semințe, scuze noi că te-am deranjat.

Urma să stăm la o pensiune, lângă un lac imens aflat la granița între Ungaria și Austria, care era printre altele rezervație naturala. Nu mai văzusem, nu știam la ce să mă aștept….

Ajungem frumos în apropierea stațiunii unde urma să fim cazați și îi zicem la prietenul Waze : du-ne băh la cea mai apropiată parcare. Ne duce waze la o parcare imensă fix în fața pensiunii unde urma să ne cazăm. Mă dau frumos jos din mașină și mă uit după aparatul de taxat, după panouri sau după vreunu dinălă cu: 10 lei toată ziua băiatu’….. Deja calculam cam cât o să-mi ceară și cam cât înseamna asta în lei. Da, înmulțeam toate prețurile de pe acolo cu 5 ca așa faci când ai cea mai bună economie de pe planetă cu o creștere astronomică și te dau fericirea și belșugul afară din casa. Surpiză, nu mi-a cerut nimeni nici un cent. 4 nopți a stat mașina acolo, nu a cerut nimeni nimic. Mergem frumos la pensiune, dau din gură, mâini picioare deja mă dureau toate de la atâta Germana și ne cazăm. Primul lucru ne completeaza gazda o listă cu numele și îmi spune să merg să-mi iau cardul de intrare în ștrand. Mă uit mirat și întreb cât costă. Mutrele stupefiate și jignite arată la fel în orice limbă. Aveam cardul inclus în prețul cazării. Mi-a aratăt pe geam unde să merg și am pornit. De la pensiune am trecut pe lângă mașină, am intrat într-un părculeț și am avut o dilemă: Unde naiba e ștrandul ăla că nu se aude muzică… nimic, nici o boxa, doar apa și păsărelele. Am găsit intrarea, mi-a explicat casierul că pe toată durata șederii în stațiune pot intra și ieși de câte ori vreau gratis și aveam tot felul de reduceri și gratuități la vreo 70 de chestii ce se aflau în jurul lacului. Pe scurt, toată plaja din jurul lacului era amenajată și închisă, dar comună, așa că ori primeai la cazare, ori îți cumpărai de la intrare bilet pentru plajă pentru toată perioada șederii. Nu era nici un hotel chiar în buza plajei și nici o plajă particulară sau VIP așa că toată lumea avea prețuri și drepturi egale la lac. După o anumită oră se deschideau porțile și puteai să mergi să te plimbi pe malul lacului gratuit. Ai dracului Asutriecii, nu le plac banii….. Pe la mijlocul stațiunii era un far mare și frumos pe unde să te plimbi și să faci poze, care era în afara ștrandului, deci puteai merge să-l vezi și pozezi în voie (e în poza de la postare). Am descoperit că toate spațiile de cazare erau construite asemănător, parter și etaj, nu era nici o clădire mai înaltă ca restul în stațiune, doar biserica. Am rămas cu impresia că era o stațiune în care se ascundeam Nemții și Austriecii de turiștii din Est. Toate numerele mașinilor erau de Germania și Austria, rar Ungaria și doar 2 mașini de România. Ok, nu erau toate lapte și miere că nu prea rupeau altă limbă decât Germana, dar în restul totul foarte simplu. Dacă pricepi limba și respecți regulile nu are nimeni nici o problemă cu tine… Am mers prin localitățile vecine, aceleași șocuri, parcări gratis, pachete de intrări la muzee, prețuri standard la șezlonguri( 12 euro 2 șezlonguri și o umbreluță pentru o zi, 60 de lei adică) Erau peste tot bănci, locuri pentru șezut și locuri de joacă pentru copii. Nu bubuia muzica, nu țipa și nu claxona nimeni, fiecare respecta liniștea lui și a celor din jur.

Nu știu ei să facă turism, ar trebui să vină în România să ia lecții…. Prinzi fraierul și îl belești, dacă nu mai vine, asta e, vine altul. O mai bagi pe aia cu solidaritatea cu HORECA, nu contează că tu oricum aveai adaos comercial 1000% și fără pandemie, bagi 2000% și te dai lovit, ții angajații la minimul pe economie și le dai din bacșiș la negru… antreprenor erou te numești….

Stațiunea se numește Podersdorf am See, mergeți pe rând, dacă mergeți, să nu speriați localnicii…

You May Also Like…

0 Comments