Cădere…

Written by sebastiangeorgeurda

January 19, 2016

Sunt sătul și mi-e amar,
Să tot alerg în zadar,
Să-ți făuresc din suflet stele,
Să-ți fac salbă de mărgele,
Să le-arunci pe foc, să ardă,
Să-mi văd sufletul epavă,
Pentru ochii negrii, goi,
Și părul brun, ca de tăciune,
Tăciune ce-a rămas din stele
Aruncată-n joc nebun,
Nu-ți folosesc bucăți de suflet,
Și-ai să plângi amar, cu dor,
După-al meu nebun amor.
Sper să nu te-ajungă a mea durere,
Căutam în sufletu-ți refugiu,
Dar m-am lovit iar de trecut….
Vei înțelege cândva , draga mea..

14.01.2016 3:14

You May Also Like…

Adunare

Adunare

Onorată adunare a personalităților, Vă rog să ocupați loc, începem! Neatentule! Lasă telefonul! Nu, speranță, nu ne va...

Frunza

Frunza

Oare cum e să trăiești ca frunza-n vânt?Să te lași purtat de orice adiere, să cazi,Să te ardă soarele amiezii și să nu...

Toamnă târzie

Ce frumos era acel început de toamnă târzie,Verdele încăpățânat, se contopea cu arămiul primelor frunze ce cădeau...Ce...

0 Comments