Al dracului mai e și specia noastră.
Parcă n-aveam destul pe cap, dar am inventat și timpul
Nu ajungea să ne uitam mereu cum urcă și coboară o bilă de foc pe cer
Am vrut noi să știm exact când va veni iar…

L-am închis in mici aparate de tortură cu care îl măsurăm,
Apoi l-am împărțit de parcă aveam nelimitat
Și ne-am permis să-i punem un preț.
El e nelimitat, ca orice alt concept abastrct,
Noțiunea asta de-i zicem viață e mai scurtă….

L-am venerat, l-am irosit, i-am dat puteri magice
L-am divinizat… și ni s-a părut a fi un zeu nedrept
Am decis că trece,
Am vrut să-l oprim, apoi să-l întoarcem…

Am făcut cu el ce-am făcut cu toate celălalte lucruri,
l-am complicat…
Al dracului specie mai suntem…