Cred c-am prins un soi de boală,
Al cărei leac mi-e interzis,
Am început s-aud tăcerea,
Privirea ta o simt și-n vis
Și nu mai pot să merg, prin locuri
Ce le iubeam, căci tot îmi amintește,
Că nu pot să te am…
Cu brațele-mi nebune, cu pieptul amorțit,
Mă mint că ești cu mine,
De tine mă dezic…

Știu c-ai simțit mesajul,
Ce ochii-mi trimști ți-l dau…
Și lumea e mai gri,
Albastrul mai închis,
Verdele mai pal,
Iar tu, tot mai departe
Să nu pot să te am