Cum o face dorul, de mă aduce lângă tine?
Chiar când credeam că sufletul îmi e descătușat,
Ți-am simțit prezența, la mile depărtare,
Și m-am întors la tine, sperând ca-i să regreți,
Îți simt privirea, cum mă-nțeapă,
Iar glasul tău, plin de venin, se-nfiripă, până-n vene,
Ai schimbat menirea vieții mele,
M-ai făcut în fața ta să mă înclin,
N-ai pus și nu vei pune, niciodată,
Preț pe soarta mea, dar cândva ai să regreți,
Că n-ai vrut să-mi acorzi o șansă,
Iar acum, îmi dai venin…