Mai coborâți-vă din cârca mea,
Mi-ați evalua și ultima suflare,
V-ascundeți după o retorică scârboasă,
Vă țineți atotcunoscători,
Ați inventat adevărul ș-acum îl diseminați,
Sunteți ca o boală fără leac,
Ați uitat de unde ați aplecat,
Ați uitat ce-nseamnă să fii om,
Sunteți doar sclipiri de geniu,
Lumina voastră face negura mai aspră,
Absorbiți ce-i bun în oameni,
Și lăsați doar îndoială….
Lumea-ar fi mai bună fără voi,
și totuși îndrăzniți să vă numiți dascăli…