Şi fumul o învaluia în mister,
misterul îi dădea farmec.
Semăna tot mai mult cu Galateea mea
cea mult visată.
Eram un Pygmalion bolnav ce fuma trist,
iar ea strălucea în aura de mister,
energie pură ce-i ieşea din ochii ucigători,
Galateea mea cu ochii de gorgonă.
Iar eu Perseul împietrit ce-o visam necontenit…