-Bineinteles ca am si eu suflet!A mai ramas ceva din el, il tin acasa intr-un borcan pe etajera cu amintiri…
-Etajera cu amintiri? Ce mai ai pe acea etajera?
-Am o poza cu bunica si cu mine, de cand eram mic, am o poza cu bunicul, cu tata, cu mama…si cu o prietena…
-Si sufletul cum l-ai pus in borcan?
-Din cand in cand intalnesc cate-o fiinta mirobolanta si de fiecare data cred ca ea va fi cea careia ii voi da intreg sufletul meu, dar intai o testez, ii daruiesc o mica parte din el…
-Si testul care e?
-Acea particica, daca e tratata cu iubire traieste vesnic si daca nu, se transforma in praf si amintiri…
-Ai primit vreo bucata inapoi?
-Cel mai mult a rezistat bucatica daruita cateva zile…una din ele si-o facuse inel s-o poarte aproape de ea…
-Si ce s-a intamplat?
-A primit un inel mai frumos, cu piatra scumpa, iar…bucatica…
-S-a transformat in praf si amintiri!
-Ultimele cateva fragmente le pastrez pentru cineva cu adevarat special , iar ultima o voi tine pentru mine.
-Ce sa faci cu ea?
-Ceva din mine trebuie sa plece la marele final…
-Cine e persoana potrivita?
-Persoana care va tine bucata de suflet in viata si-mi va darui o parte din al ei…
-Cum o vei recunoaste?