De supărare că nu-l bagi în seama, sufletul meu, ca un copil alintat,
A luat o pensulă şi a distrus toate portretele pe care ți le făcuse,
A dat cu verde peste galben, peste negru, peste alb şi iar negru…
De când te-a văzut prima oară a pictat şi-a desenat fără încetare o lume doar pentru noi
Mi-a promis că va colora mereu în contur,
Dar a reuşit să facă unul nou…
Sunt mândru de capodoperele lui,
Acolo în sufletul meu erai mereu zâmbitoare, fericită, în mii de ipostaze,
Mereu a mea…