Plouă… e bine că plouă, mai stinge, mai spală,

La mine e însă prea târziu,

Arde în mine un foc prea viu,

iar pe suflet mi-a rămas gravat,

Nu-mi ajung toate furtunile,

Să stingă văpaia ce mistuie încet,

lăsând în urmă doar un suflet sterp.

L-a durut destul și nu mai poate,

speră totuși că se va găsi cineva,

să-i vindece rana ce încă sângerează,

Să șteargă literă cu litera gravura lăsată,

Să spele, să stingă, să aline,

Spera la o ploaie de vară cu ochi senini…

Sub care s-adoarmă în dulci mângăieri…