Ea: De ce te uiți așa fix  în ochii mei?
El: Mă uit la mine…
Ea: Cum să te uiți la tine când privești țintă în ochii mei?
El: Tocmai! Ești oglinda mea…
Ea: Adică cum?
El: Simplu! Te iubesc ! Sufletele noastre rezonează , văd în tine ceea ce simt eu…
Ea: Tu nu știi ce simți?
El: Mi-e mai ușor să văd în ochii tăi…
Ea: Și ce vezi?
El: Infiniți , infiniți eterni ,ce zboară neîntrerupt spre azur…, copii  zburdalnici , plini de viață … bătrâni , înțelepți , cu ochii în lacrimi… antineze…
Ea: Adică sunt o antiteză?
El: Ești compusă din antiteze, până la tine credeam că suntem suma decizilor noastre ,  sau suma viciilor noastre, dar tu , tu ești o sumă de antiteze…
Ea: Și atunci tu ce ești?
El: Antiteza ta…