V-ați gândit vreodată că problema noastră nu e că nu facem ce am învățat la școlă ci că facem fix ce am învățat la școală?
Acum să explic această întrebare ce poate fi controversată.
În primul rând trebuie să menționez că mă refer la școală ca fiind perioada de timp pe care o petreci de la grădiniță până la terminarea facultății, adică aproximativ 18-20 de ani din viață, primii 18 ani din viață dacă toate merg bine, dacă nu se poate și mai târziu.

Să o luăm oarecum cronologic pe baza amintirilor mele mai mult sau mai puțin precise. Am învățat destul de repede despre un cățeluș cu părul creț care fură rața din coteț, iar apoi face un mic fals în declarații în timp ce e prins cu bunul asupra lui. Probabil voiau să ne învețe să nu furăm, dar unii au înțeles că e bine să nu recunoști oricât de evidente ar fi dovezile.
Să continuăm apoteotic cu alte basme care ne-au înveselit copilăria. Chiar nu i se pare nimănui dubios că o mamă vitregă vrea inima fiicei sale? Nu e deloc dubios că o salvează un domn înarmat care are cel puțin dublul vârstei ei? Chiar e ok că se acunde alături de 7 bărbați necunoscuți care o însărcinează cu treburile casnice? Hai să ne uităm atent din perspectiva asta, iar apoi la știri. Ar fi frumos să mai intrăm în detalii despre alte două personaje feminine salvate de un domn înarmat din burta unui lup, dar ați prins ideea… faină copilărie.
Ceva mai târziu învățăm despre personaje masculine cu iz patriotic. Personal am fost un mare fan al lui Pintea haiducul, parțial pentru că era și film, parțial pentru că suna bine balada. Partea cu „cine-i slugă la altul, multe rabdă săracul. Las să rabde dacă șede codru-i mare și nu-l vede” (am citat din memorie, scuze dacă nu am nimerit toate cuvintele). Clar o apologie împotriva acceptării propriei sorți, dar nu cumva ne spune și că e bine să ne luam lumea-n cap și să plecăm deaprte când nu mai putem? Iar codrul care nu te vede, nu mai e așa mare că l-am tăiat când nu ne vedeau….
O altă capodoperă a literaturii românești este Miorița. Paranteză: la mine în oraș este un local cu acest nume unde au avut nunta părinții mei, iar eu știind această poveste speram că învăț despre restaurant, dar se pare că nu…
Cum spuneam: Miorița!
Pe scurt 2 ciobani se hotărăsc să-l ucidă pe al treilea ca să-i fure oile că e mai bogat. Am putea ghici în ce zonă a țării își are originile această poveste având în vedere cine e cel mai bogat, dar să nu judecăm, tuturor ne place să fim personajul pozitiv din poveștile noastre. Nu pot să nu remarc că pare că de atunci acea zonă a țării încearcă să se răzbune, cel puțin conform știrilor de la ora 5. În altă ordine de idei, balada, de această dată, ne învață să ne acceptăm soarta potrivnică si să sperăm că cei care rămân în urma noastră ne vor vorbi de bine și ne vor păstra în amintire. Chiar sunt astea mesajele pe care le vrem în mintea unui adolescent? Să ucizi pentru foloase materiale și să refuzi să te pregătești pentru ce e mai rău?

Dacă tot suntem la capitolul versuri, hai să ne amintim cum era descris Cătălin în “Luceafărul”? Ce ni se sugerează foarte discret că voia? Să fie oare o discuție despre o situație destul de comună în care se află mulți tineri? Alegerea unei iubiri idealiste sau plăcerea imediată? Chiar ne e străină o astfel de poveste în care câștigă un “viclean băiat de casă”?

Alt moment apoteotic în dezvoltarea unui tânăr Român este cel în care dă de romane, sau măcar de proză.
Aș începe cu „Elevul Dima dintr-a șaptea”. Sincer, mi-a plăcut la nebunie povestea de dragoste prezentată, dar poveștile ce se desfășoară în paralel despre societatea construită de elevul Dima, care este prezentat ca un lider carismatic cu idei socialiste și despre idea de a te sinucide pentru susținerea idelor tale… Foarte nobil, foarte înălțător, dar chiar vrem asta? Nu ni se pare cunoscut deloc? Nu seamănă cu discursuri auzite ceva mai recent? Întreb doar.

Trecând la probleme de etică, morală și manipulare. “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” mi-a plăcut chiar mult, dar câteva mesaje subliminale de acolo nu ma încântă. Apare acolo o discuție întreagă despre dezinformarea din presă cerută de guernul care voia să ascundă că trupele sunt în retragere, iar faimoasele tranșee sunt doar niște gropi mai mari. Tot aici avem prezentată pe larg o ceartă pentru moștenire și un divorț cauzat de gelozie și posibile infidelități. Nu pare scris in 1930, ci după 2000…

Nu pot să nu termin cu “Baltagul”, o altă capodoperă în care o soție îndurerată pleacă împreună cu fiul ei să-și caute soțul ucis cu totporul ucis pentru foloase materiale. Pare că noi ca neam avem ceva cu oile…

Acum că am văzut aceste puncte de vedere asupra lecturilor care definesc acest popor și revenim în cotidian se merită puse niște întrebări. Chiar e așa o mare problemă că nu mai dă lumea doi bani pe aceste pietre de temelie a culturii noastre?
Chiar e o problemă că nu aplicăm ce am învățat la școală, sau e o problemă că aplicăm pre bine?

Toată lumea are dreptul la părere, așa că hai să ne uităm și altfel la lucruri nu se dă notă de data asta….